Restaurant Naser

Restaurant Naser
Adresa: Dumitru Zosima 86, sector 1 (Piata Domenii)
Program: 10.30 - 22.30

Pentru inceput, vreau sa va fac cunostinta cu prima mea iubire. Naser nu este un fel de Laser scris cu N. Nu.
Mai tineti minte cand erati mici si mergeati la restaurantul ala arabesc din cartier unde Ahmed va primea cu bratele deschise si cu un calduros "Salam aleku! Aleku salam?" si va intrebati mereu cu ce e diferit acest salam de cel de Sibiu? Well poate nu mai tineti minte. Nici nu ati avea de ce. Nu toata lumea e atat de norocoasa ca mine.
Ok so, de vreo 8 ani exista in Bucuresti un restaurant fara precedent deschis de doi frati libanezi, Kamal şi Nasser. Este genul de loc in care daca esti un filfizon nu pui piciorul (90% din cazuri), dar daca vii din Arabia (exclus Dubai va rog!) te simti ca acasa si chiar mai mult (asta pentru ca la ei un astfel de loc se gaseste la fiecare colt de strada). Restaurantul are specific chinezesc.. haha, glumeam! Nu isi face reclama, nu are pretentii mari, nu are locuri de parcare (pt ca mertanele stabilor care vin sa manance sunt foarte lungi si late si ocupa toata strada) iar cei 2 chelneri lucreaza / locuiesc acolo (sunt destul de convins ca 50% sunt de-ai casei) impreuna cu patronii, in spatele restaurantului.
Cand ajungi in fata nu iti dai seama ce se intampla exact. Vezi ceva scris in araba si dedesubt pt reclama e desenata o foarfeca. Ah da, pentru ca restaurantul este perete in perete cu o frizerie arabeasca (asta nu inseamna ca daca nu iti place mancare poti macar beneficia de o tunsoare gratuita.. nu). Cand intri, intri intr-o carmangerie. Dupa ce se deschide usa vezi in fata ta un frigider alimentar (modelul vechi, am asistat chiar la o reparatie) cu o multime de carne pusa pe ceea ce par a fii sabiute, o multime de casolete cu diverse sosuri, cratite mari pline de masline de toate felurile iar pe pereti zeci de cutii de ceaiuri, cafele, malaiuri, nauturi, narghilele (da, ajung si la partea interesanta), biscuiti iar undeva in dreapta o tava mare cu prajituri (Baclaviti ostenii mei! Baclavim Maria ta!).
Probabil o sa te gandesti "OK! Am venit sa caut un restaurant si am gasit o frizerie si o alimentara. Ce mai urmeaza?" Pai intra in stanga pe langa prima masa (mereu plina de cei ai casei, patronul Naser si fratele sau alaturi de invitati - o chestie gen "Friends"), treci de plasma de pe perete (unde ruleaza nonstop un fel de MTV versiunea.. da, corect, v-ati prins, arabeasca) si iei loc la una din cele 6 mese disponibile. Da, 6! Si nu poti sa faci rezervare. E si logic oarecum.
Dar lumea vine sa savureze nu sa croseteze asa ca daca nu gasesti loc din prima, du-te sa te tunzi sau sa te barbieresti sau.. sa te tunzi. Stii unde? Da! Dupa ce ai prins loc la masa astepti sa ti se aduca meniul. Si cat astepti, observi ca in orice moment in acest restaurant se afla cel putin 3 cetateni nascuti si crescuti si veniti in Romania din diverse colturi ale Arabiei. Ceea ce e un lucru bun. Poti sa ii cunosti stand acolo. Poti sa vezi ca nu sunt asa de ciudati pe cum se spune la televizor. Sunt chiar calzi, linistiti, sociabili.
Totul e sa nu te sperii de tonul vocii. Vorbesc FOARTE tare. Ai spune ca se cearta. Dar asa e modul de lor de a vorbi. Asa ca stai linistit si frunzareste meniul. Preturile dupa cum ai sa vezi sunt destul de mici. Si ai asa: humus, babaganus, labne, mutabal, ghebe, supa de linte, narghilea si cate si mai cate. Toate astea nu-ti spun nimic? E timpul sa traiesti! Intreaba ospatarii ce reprezinta fiecare fel. Sunt destul de rabdatori (n-au decat 6 mese la urma urmei). Supa de linte este mancarea preferata a arabilor, se mananca si in Ramadam. Prajiturile.. o nebunie.

Lasand prezentarea nebuneasca la o parte, iata pe scurt caracteristicile:
- Locul e cat un apartament, da, dar e calduros, deosebit si pe de alta parte nu ai galagie si simti ca te afli intr-un loc din Liban sau Siria.
- Personalul este imbracat adecvat si destul de politicos.
- Mancarea vine relativ repede (la senvisuri gen saorma sau kebab astepti si 20 de minute). Ok, nu am grad de comparatie, dar humusul de acolo este exact ce mi-am dorit eu dintotdeauna sa simt cand mananc un humus. Shaorma (senvisul de vis.. pardon, de pui) e shaorma, nu fast-food.
- Puiul e in bucati mari, nu la rotisor, iar maioneza nu e maioneza, e mujdei pur. Daca iti iei un platou mare te saturi pentru toata ziua. Si primesti si muraturi din partea casei. Ai si cateva tipuri de muraturi deosebite. Paine nu exista, numai lipie (adevarata).
- Poti sa iei cam orice la pachet.
- Bucatareasa este in varsta si experimentata.
- Ai plangeri? Ce sef de sala.. Direct la patron(i).

Dezavantaje / Avantaje:
- spatiu mic si inghesuit, toaleta mixta / cald si primitor, ieftin;
- amenajare nu prea interesanta / decoratii foarte interesante;
- varietate limitata de mancare / meniu bogat, aceleasi ingrediente gatite in mai multe feluri;
- fara rezervare / este loc, mai putin vineri seara;
- preparatele din carne dureaza 20 - 30 minute/ pastele (humus, babaganus etc) servite imediat;
- muzica necomerciala / culturalizare;
- s-ar putea sa comanzi mai mult decat poti manca / poti sa iei la pachet;
- are si carmangerie in acelasi spatiu / alimente proaspete;
- nu prea se tine cont de fumatori (exista loc special) / narghilea.

Il recomand cu cea mai mare placere tuturor celor care vor sa vada ce inseamna lumea araba.

Per ansamblu, avem asa:

• Aspectul localului: 5/10
• Stiinta mancarii: 10/10
• Personalul: 8/10
• Preturi: 8/10
• Diversitatea meniului: 8/10
• Plata electronica: 0/10 (Nu se poate plati cu cardul, dar exista bancomat langa)
• Accesibilitate: 7/10
• Zona: 9/10
• Ambianta: 7/10
• Fumatori / Nefumatori: 10/10 (Da/Da)

Nota finala: 7,2

by bucharest-dining.blogspot.com